Recenzie: Requiem, seria DELIRIUM #3 (LAUREN OLIVER)

decembrie 10, 2016

A treia parte din trilogia Delirium.
Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem.
Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.
Data apariției: Noiembrie 2015
Autor: Lauren Oliver
Gen: YA
Nr. pagini: 384


      Al treilea și ultimul volum din seria Delirium își împarte acțiunea pe două fronturi total diferite: frontul Lenei și frontul Hannei. În timp ce prima încerca să își mențină puterile într-o luptă continuă pentru supraviețuire în Sălbăticie, cea de-a doua dormea într-un pat moale, fără vise.
      După ce descoperă că Alex este în viață, Lena știe că alegerea dintre el și Julien nu este tocmai o idee bună și nici nu ar putea să o facă. Hana realizează, la rândul ei, că această căsătorie programată cu mult timp în urmă o să-i aducă doar nefericire.
       Una este liberă, cealaltă vindecată.

     Din păcate trebuie să-mi încep părerea cu ceva negativism. Nu mi-a plăcut Requiem, mi s-a părut că Lauren nu a avut timp să scrie mai mult, iar cartea la sfârșit este pur și simplu tăiată. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar a fost o dezamăgire cruntă. Aproape o promisiune că nu o să mai fac greșeala de a citi ceva al autoarei. 
     Credeam că va fi una dintre seriile mele favorite...
      Cuprinsul a fost okay, am cam tras de mine să-l parcurg. Majoritatea lucrurilor se întâmplă în Sălbăticie, ceea ce ar fi putut fi si mai interesant. Poate exagerez, dar voiam parcă mai multă acțiune din partea triunghiului amoros. Începuse bine, dar pe parcurs s-a cam stricat. Am crezut că își revine la sfârșit, dar la sfârșit nu s-a întâmplat nimic. 
     Nu știu dacă se observă, dar sunt mai revoltată decât ar trebui să fiu. Am iubit primul volum, dar l-am urât pe ultimul. Măcar dacă murea unul dintre ei, dar nici măcar atât! Am urmărit acțiunea cu sufletul la gură ca să rămân cu ochii în soare, dar poate așa trebuia să fie - să îți imaginezi tu cum ar fi sfârșitul, ceea ce e o prostie. 
      Mă așteptam la mai mult.. Mult mai mult. Dacă mai există o continuare și eu nu știu, vă rog să mă anunțați.
      Ultimul capitol este narat de Alex mărturisind că singurul lucru care l-a ținut în viață a fost Ea, dar atât. Nici un fel de continuare sau măcar o mică ideea despre ce s-a întâmplat după ce și-au împărtășit iubirea, iar ea a fugit cu Grace la zidul unde era Julien.
      Am nevoie de o pereche de ochelari heliomați pentru că Lauren chiar m-a lăsat cu ochii în soare. Ba dum tss!
2,5/5

”Mereu suntem împinși pe un drum sau altul (...)Dar poate că fericirea nici nu stă în alegeri. Poate că stă în ficțiune, în a te preface: că oriunde am ajunge, acolo am vrut, de fapt, să ajungem.„

”E o poveste monstruoasă, în care el s-a întors la mine sub forma unei ființe născute din teroare, făcută bucăți și apoi lipită la loc, plină de ură. Dar mă voi trezi, iar el va fi aici, întreg, din nou al meu.”

”— Ea nu e responsabilitatea ta, zice pe un ton neutru.
În loc să mă facă să mă simt mai bine, răspunsul lui înrăutățește lucrurile. În ciuda celor întâmplate în noaptea asta, un lucru stupid, simplu, mă face să îmi vină să plâng: nu a negat că e iubita lui.(...)
Mi-am regăsit furia. Mă agăț de ea, o las să mă tragă după ea, mergem mână în mână.
— Și de ce îți pasă? Mă urăști.
Alex se uită la mine.
— Chiar nu înțelegi, nu?
Vocea lui e dură.(...)
— Nu înțeleg ce?
— Las-o baltă.”

”Oamenii nu ar trebui să se schimbe. Asta e frumusețea găsirii unei perechi, oamenii pot fi aduși împreună, preocupările lor pot fi făcute să se intersecteze, diferențele dintre ei minimizate. Asta promite vindecarea. Dar e o minciună.”

”Acesta e trecutul: se mișcă, se apropie, se îndepărtează. Dacă nu ești atent, te va îngropa. Este unul dintre scopurile operației: mătură tot, îndepărtează trecutul și toată durerea. Dar vindecarea funcționează diferit la fiecare; și nu funcționează perfect.”

”Dărâmați zidurile.
În fond, asta e ideea. Nu știi ce se va întâmpla dacă dărâmi zidurile; nu poți vedea prin ele pe partea cealaltă, nu știi dacă vei obține libertate sau ruină, soluții sau haos. Ar putea fi raiul sau distrugerea.
Dărâmați zidurile.
Altfel, s-ar putea să trăiți unul lângă altul în teamă, construind baricade împotriva necunoscutului, rostind rugăciuni care să vă apere de întuneric, spunând versete ale fricii și ale opresiunii. Altfel, s-ar putea ca niciodată să nu cunoașteți iadul, dar nu veți găsi nici raiul. Nu veți ști ce înseamnă aerul proaspăt și zborul.”

You Might Also Like

2 comentarii

  1. nu am cititi cartea deci nu scriu vreun comentariu legat de carte !
    îmi place cum ai schimbat pagina de blog - se simte apropierea de minunatele sărbători ale iernii !
    cu drag, îţi doresc o duminică minunată !

    RăspundețiȘtergere