Recenzie - Delirium (LAUREN OLIVER) ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„


Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. 

și întotdeauna am crezut asta.

Până acum.

Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.

Data apariției: Mai 2014
Autor: Lauren Oliver
Gen: Young Adult, Romance, Fantasy, Fiction
Nr. pagini: 432


      Ca în majoritatea cazurilor, și nu prea, am vrut de foarte mult timp să încep această serie. Am auzit de ea des, mai ales la timpul ei, dar niciodată nu m-a făcut să zic ”She's the one!” până acum câteva zile când am pus piciorul în prag. 
      Am terminat-o cam în doua-trei zile și ținând cont că am mai trecut pe la facultate și am avut și alte treburi, eu cred că e destul de bine. 

      Ca să încerc să parez ce a zis un nene la Ramcon, nu sunt critic literar, nu am școli de litere. nu sunt mai presus de profesorii universitari, dar cred ca Lauren ar fi a naibii de mândră de mine și de noi, în general, care îi comentăm capodoperele, pentru că până la urmă noi contăm, noi suntem așa-ziși ”fani”, noi cumpărăm, noi devorăm și noi cerem mai mult. 

      Nu știam la ce să mă aștept, nu știam dacă o să-mi placă, dacă o voi termina, iar acum deja m-am apucat de volumul 2. 

      Tânăra Lena, un copil model cu un trecut sumbru de care nu mai vrea să-și reamintească, dar care până la urmă ajunge să cadă îl el, se îndrăgostește de un Invalid, lucru interzis și pedepsit aspru în societate (o boală care trebuie tratată imediat) o face pe aceasta să-și dorească să trăiască în Sălbăticie, lasându-și în urmă ce a mai rămas din familia ei. Nu este o misiune ușoară pentru că poliția, sistemul și toți oamenii sunt împotriva ei, iar unele decizii pot avea urmări groaznice.
      Nu am prea multe de spus, am extras cateva paragrafe foarte interesante care sper să vă convingă să o citiți. Veți putea vedea din ele schimbarea de atitudine și gândire care se produce pe tot parcursul romanului cu Lena și care pe mine m-a impresionat. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o surpriză plăcută și sper ca în continuare să fie la fel.

      Să nu uităm, există și un film (trailer aici) pe care de abia aștept să-l văd! Ador filmele făcute după cățile care îmi plac, chiar dacă nu se ridică la nivelul lor. 



          ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„

          ”Totul mi se va fi șters din minte, iar eu voi 

renaște la viață ca o pasăre ce-și ia zborul spre cer. 

Asta nu înțelege prietena mea și nici n-a înțeles vreodată. 
Pentru unii dintre noi, nu este vorba doar despre deliria. Unii 
dintre noi, cei aleși de soartă, au șansa la o nouă viață, mai 
frumoasă, mai armonioasă și mai bună. Vindecată, refăcută și 
desăvârșită ca o bucată de fier modelată de focul mistuitor. 
Iată tot ce-mi doresc, tot ce mi-am dorit vreodată. Iată ce ne 
promite tratamentul tămăduitor.„

          ”Să vă mai spun un secret, asta pentru binele vostru. Ați putea 

crede că trecutul are ceva de spus, ceva ce trebuie să ascultați, 

ceva rostit în șoaptă, ceva legat de tărâmuri pustii, ceva ce 
trebuie să descifrați și să înțelegeți. 
Dar eu știu prea bine adevărul, îl știu din nopțile bântuite de 
friguri. Știu că trecutul te trage în prăpăstii de unde nu există 
scăpare, te face să te agăți cu disperare de șoaptele frunzelor și 
șuierul vântului, încercând parcă să descifrezi un anumit cod, să 
pui laolaltă piesele unui joc de puzzle, să lipești bucățile unui 
vas făcut țăndări. Dar totul e în zadar. Trecutul este doar o 
povară grea ca o piatră. 
Urmați-mi sfatul: Dacă auziți glasul trecutului, dacă îi simțiți 
freamătul și atingerea, cel mai bun lucru pe care îl puteți face, 
singurul, de altfel, este să fugiți mâncând pământul.„

         ”Prefer să mor după propria mea voință decât să trăiesc 

supunându-mă voinței lor.„

          ”Puteți să ridicați ziduri până la cer și tot 

voi reuși să găsesc o cale de scăpare. Puteți să mă legați cu mii 

de frânghii, dar tot voi reuși să mi le rup. Și sunt mulți ca noi, 
mai mulți decât vă imaginați. Oameni care se încăpățânează să 
creadă. Oameni care se încăpățânează să viseze. Oameni care 
știu să iubească într-o lume fără ziduri, oameni care știu să 
iubească într-o lume plină de ură, oameni care știu să iubească 
și să dărâme barierele negativismului, ale deznădejdii și fricii.„


Comentarii

  1. O parere total opusa de a mea. Am vrut sa-mi placa cartea, mai ales pentru ca distopiile sunt in mare parte preferarele mele, dar nu prea mi-a placut Delirium. Parca mai interesant era sa se puna accentul si pe relatia dintre Lena si Hanna, mult mai mult, dar asta a fost doar parerea mea. Mi-au placut metaforele si stilul de scriere, de asta o sa ii mai dau sanse lui Lauren Oliver.
    Cat despre film, din cate stiu s-a incerca producerea unui serial si nu a fost picked up de retea, poti gasi pilotul, cred, online. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incep sa am si eu cateva retineri in ceea ce priveste volumul 2. Nu stiu de ce, dar a trecut foarte mult timp iar eu am citit doar cateva pagini din el. Prea putin, fata de cum ma asteptam.

      Ștergere
  2. ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„

    Nu, nu știu asta. Pentru mine, odată ce ai cunoscut nefericirea, nici nu mai are rost să vorbești de fericire absolută. Mă rog, ar fi mai multe de zis pe teama asta, dar e târziu, iar eu m-am trezit devreme. Știu că nu-i cel mai inteligent comentariu posibil, dar jur că acum nu-s în stare de mai mult.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca te inseli.
      Cel ce cunoaste nefericirea stie ce e cu adevarat fericirea, pentru ca atunci cand o primeste o simte pe deplin. Nu e o iluzie, e ceva de care stie ca trebuie sa se bucure pentru ca poate nu o sa mai aiba parte de ea.
      Un om fericit in fiecare zi nu mai apreciaza fericirea atat de mult. Devine ceva obisnuit, felul lui de a fi.

      Dar mersi de parere!

      Ștergere
  3. Hm, sună chiar interesant. Și eu sunt tentată de mult timp să o citesc, dar nu știu... recenzia ta m-a făcut să vreau mai mult să o încep.
    Ador citatul ăsta:”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„ ♥

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs!!!

Recenzie - Mâine de Guillaume Musso

To Do List înainte de Facultate + Noul membru al familiei